Similar topics

    Mass Effect 2

    View previous topic View next topic Go down

    Mass Effect 2

    Post  EVANdersar on Thu Sep 09, 2010 5:01 pm

    Mass Effect 2 Descarca



    PC MINIMUM System Requirements

    * OS = Windows XP SP3 / Windows Vista SP1 / Windows 7
    * Processor = 1.8GHz Intel Core 2 Duo or equivalent AMD CPU
    * Memory = 1 GB RAM for Windows XP / 2 GB RAM for Windows Vista and Windows 7
    * Hard Drive = 15 GB
    * DVD ROM = 1x Speed
    * Sound Card = DirectX 9.0c compatible
    * Direct X = DirectX 9.0c August 2008 (included)
    * Input = Keyboard / Mouse
    * Video Card = 256 MB (with Pixel Shader 3.0 support). Supported Chipsets: NVIDIA GeForce 6800 or greater; ATI Radeon X1600 Pro or greater. Please note that NVIDIA GeForce 7300, 8100, 8200, 8300, 8400, and 9300; ATI Radeon HD3200, and HD4350 are below minimum system requirements. Updates to your video and sound card drivers may be required. Intel and S3 video cards are not officially supported in Mass Effect 2.


    PC RECOMMENDED System Requirements

    * Windows XP SP3 / Windows Vista SP1 / Windows 7
    * 2.6+ GHz Cure 2 Duo Intel or equivalent AMD CPU
    * 2 GB RAM
    * ATI Radeon HD 2900 XT, NVIDIA GeForce 8800 GT, or better recommended
    * 100% DirectX compatible sound card and drivers
    * DirectX August 2008

    Mass Effect 2 e un joc bun... şi nu prea. Cam aşa l-aş descrie oricui m-ar întreba de el. Bun fiindcă strict din punct de vedere al divertismentului oferit poate fi recomandat fără menajamente, nu prea fiindcă o parte din lucrurile bune din predecesor au dispărut, în timp ce altele au fost simplificate excesiv.

    Cei pretenţioşi vor vedea tot felul de neajunsuri şi „scurtături” luate de producători, cei care nu dau doi bani pe astfel de detalii vor spune că primii caută nod în papură. Două tabere înverşunate, cu două păreri diferite şi cu mine pe post de sac de box dacă nu iau partea cuiva. Şi ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, toată lumea are dreptate. Aşadar, să elaborăm.

    Celor care care nu au jucat Mass Effect le recomand mai întâi o trecere în revistă ca să se pună la punct cu ideea generală. Dacă eşti prea leneş (da, nu te uita aşa la monitor, cu tine vorbesc) versiunea foarte pe scurt e următoarea: suntem în viitorul apropiat, oamenii au ajuns să facă parte din comunitatea galactică, tu devii Campionul umanităţii şi opreşti nişte planuri diabolice, jurând după aceea să te pregăteşti intensiv pentru venirea Groaznicului™.



    Însă nota relativ optimistă în care se termină primul Mass Effect este spulberată de începutul celui de-al doilea, când nava care-ţi servea drept bază de operaţiuni şi la bordul căreia ai explorat galaxia în lung şi-n lat – SSV Normandy SR-1 – este atacată şi distrusă de un inamic misterios, soarta protagonistului rămânând şi ea „în aer”. Din fericire pentru tine, organizaţia secretă paramilitară Cerberus îţi vine în ajutor, oferindu-ţi toate resursele considerabile ce se află la dispoziţia liderului acesteia, The Illusive Man (care-şi face prima apariţie în Mass Effect: Ascension).

    Cu toate că în jocul precedent te-ai luat la trântă cu agenţii lui pe unde ai avut ocazia, liderul Cerberus este nevoit acum să apeleze la tine deoarece întregi colonii umane au început să dispară din zonele limitrofe ale spaţiului explorat, identitatea atacatorilor fiind (în primă fază) necunoscută. Şi cum astfel de adversari nu se găsesc la orice colţ de sistem solar, Illusive Man îţi oferă cheile pentru Normandy SR-2, o versiune sensibil îmbunătăţită a navei cu care ai salvat iniţial galaxia.

    Comparativ cu predecesoarea ei, SR-2 este ceva mai mare, pentru a acomoda (printre altele) noul laborator de cercetare, depozitul de armanent şi inteligenţa artificială Enhanced Defense Intelligence - EDI (a se citi IDI). Iar ca bonus o să primeşti şi doi aliaţi – Miranda Lawson şi Jacob Taylor, aceştia fiind primii membri ai trupei de şoc pe care va trebui s-o alcătuieşti pentru o misiune aparent sinucigaşă.


    My name is Legion. For we are many

    Colaborarea ta cu Cerberus nu va fi însă văzută prea bine de restul speciilor sau de vechii aliaţi, care cu toate că îţi vor înţelege (sau nu) situaţia, nu vor dori să ţi se alăture în noua aventură (nu toţi în orice caz). Şi cum de data asta va trebui să mergi direct în Iad, o să ai nevoie de cei mai buni şi mai duri specialişti pe care-i poate oferi galaxia. Soldaţi, cercetători, biotici, asasini, ingineri sau mercenari, opţiunile pe care le ai la dispoziţie vor fi acum mai „exotice”. Mai mult, aproape toţi vor fi certaţi cu legea într-un fel sau altul, aşa că vei ajunge să vizitezi locuri unde fauna locală nu este tocmai prietenoasă.

    Capul de afiş este ţinut de Omega, hub-ul principal al jocului şi echivalentul întunecat al Citadelei, unde bandele de mercenari îşi împart teritoriile, comercianţii se şantajează unii pe alţii pentru câteva credite în plus, oamenii sunt inamicii publici numărul unu, iar durata medie de viaţă e mai scurtă decât o reclamă în timpul Super Bowl-ului. Mai ceva ca-n Vestul Sălbatic. De altfel, nu vei duce lipsă de ameninţări la integritatea ta corporală cât timp o să te afli pe Omega, dar din fericire, aici nu eşti limitat de legile de pe Citadelă ca să-ţi impui punctul de vedere.


    Recrutarea nu reprezintă însă decât primul pas spre succes, deoarece va trebui să le şi câştigi loialitatea celor din jur dacă vrei ca toată lumea să supravieţuiască (da, şi tu poţi muri la final dacă nu eşti suficient de pregătit). Fiecare camarad va avea propria misiune specifică, care odată îndeplinită îţi va asigura loialitatea, dar în două cazuri particulare vor apărea nişte conflicte mai serioase unde va trebui ori să iei partea cuiva, ori să rămâi neutru (dacă ai suficiente puncte Paragon sau Renegade).

    Totuşi, îndeplinirea misiunii specifice nu garantează faptul că aliaţii respectivi vor şi rămâne loiali până la final, întrucât fiecare vine cu propriile convingeri, probleme sau traume, iar dacă în discuţiile cu ei ai o atitudine de „gică contra”, e foarte posibil să-ţi întoarcă spatele până la urmă. De asemenea, camarazii îţi oferă şi acces la diverse îmbunătăţiri pentru navă, de la scuturi mai puternice şi armură mai rezistentă până la tunuri devastatoare şi motoare mai eficiente. Unele doar îţi fac viaţa mai uşoară pe harta galactică, în timp ce altele vor determina soarta unora dintre aliaţi în timpul confruntării finale.

    Pe lângă îmbunătăţirile pentru navă vei avea la dispoziţie şi proiecte care să te ajute doar pe tine, întreaga echipă sau anumiţi coechipieri. Acestea pot fi cumpărate sau găsite prin misiuni, iar pentru a le cerceta vei avea nevoie de ajutorul lui Mordin Solus şi resurse (Element Zero, Iridiu, Platină sau Paladiu) pe care le obţii scanând planetele din sistemele solare pe care le vizitezi sau „împrumutându-le” din containerele găsite prin peregrinări. La acest capitol, unii jucători vor fi încântaţi să afle că acum nu mai e nevoie să te plimbi pe suprafaţa planetelor la bordul mult-hulitului Mako, dar va trebui în schimb să ai răbdarea să vânezi de pe orbită cele mai bogate zăcăminte. Ceea ce (în mod ironic) se poate dovedi a fi pe termen lung o îndeletnicire la fel de plictisitoare.

    Who are you?

    Înaintea lansării, producătorii au ţinut să sublinieze de nenumărate ori că deciziile luate în Mass Effect vor avea repercusiuni în Mass Effect 2, unele mai vizibile decât altele. Şi chiar dacă un novice poate înţelege povestea şi fără a trece prin predecesor (întrucât oricine îşi poate crea un nou comandant Shepard şi evenimentele principale sunt recapitulate), recomandarea mea este să foloseşti un personaj cu care ai salvat deja galaxia, deoarece experienţa de joc va fi una mult mai personală.

    Acest aspect este facilitat mai ales de personajele vechi pe care le întâlneşti din nou pe ici pe colo şi de Inbox-ul pe care-l poţi accesa la bordul navei tale, unde vei primi diverse mesaje în funcţie de alegerile făcute sau de la oameni pe care i-ai ajutat în primul ME.

    Nişte detalii aparent neînsemnate, dar care contribuie mult la imersiune şi la senzaţia că asta e povestea ta. De asemenea, dacă foloseşti un personaj din ME vei primi şi bonusuri sub formă de experienţă, bani, resurse şi puncte Paragon / Renegade. Vestea bună e că şi în cazul unui import vei avea posibilitatea să schimbi înfăţişarea protagonistului sau clasa din care face parte, opţiunile fiind în continuare Adept, Engineer, Infiltrator, Sentinel, Soldier şi Vanguard. Eu de pildă am folosit această oportunitate pentru a-mi crea o Santinelă, deşi în primul ME apărasem umanitatea din postura unui Vanguard.

    Tot la capitolul detalii aparent neînsemnate pot să includ şi faptul că acum îţi poţi decora cabina de la bordul Normandy cu diverse modele în miniatură ale navelor din universul Mass Effect, să cumperi un hamster, eventual nişte peşti pentru acvariu, poţi schimba muzica ambientală, iar biroul de lucru conţine fotografia iubitei din jocul precedent (asta dacă ai avut). Fotografie ce dispare dacă alegi să te implici cu unul dintre membrii echipajului, opţiunile fiind acum mai numeroase decât în predecesor.


    Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune

    Odată ce am intrat în pâine însă am început să simt lipsa acelor elemente menţionate la începutul articolului şi la care producătorii au renunţat, zic eu, cu prea multă uşurinţă. De pildă, nu am înţeles de ce tipurile de muniţie sunt considerate, mai nou, abilităţi. Pe care aparent doar unii coechipieri le pot stăpâni. Eu, ca Santinelă, se pare că nu mai sunt vrednic să folosesc muniţie incendiară sau anti-infanterie (shredder), deşi în primul joc umpleam inamicii cu ele.

    Pentru asta trebuie să-i iau cu mine pe Grunt (înlocuitorul lui Wrex) şi Thane (un asasin cu suflet), altfel nu merge. A, iar în cazul lui Thane, acesta trebuie să fie loial, altfel nu pot folosi muniţia shredder (loialitatea fiecărui aliat deblochează un costum special şi o putere adiţională). Bă, voi sunteţi cu capul?

    Lipsa inventarului să zic că nu m-a afectat chiar atât de mult, pentru că au fost destule situaţii în ME când am înjurat printre dinţi fiindcă aveam inventarul plin şi trebuia să renunţ la unele obiecte înainte de a lua altele noi de la inamicii răpuşi (asta şi din cauza faptului că sunt un hârciog obsesiv când vine vorba de loot). Şi până la urmă e de bun-simţ să nu te poţi plimba cu 10 armuri, 5 puşti şi 7 pistoale după tine. Sau mai bine zis, e suportabil.

    Însă un croşeu direct de stânga a fost dispariţia subită a modificărilor pentru arme şi armuri, iar ce a fost la gura mea din cauză că nu am mai putut să-mi modific echipamentul exact aşa cum voiam nu poate fi reprodus aici. La care s-a adăugat şi faptul că numărul efectiv de arme şi armuri a fost redus drastic. În primul Mass Effect pentru mine era o încântare să vânez cele mai noi modele de armuri Hahne-Kedar, puştile de asalt Kassa Fabrication sau pistoalele produse de Rosenkov Materials.

    Acum a trebuit să mă mulţumesc cu mult mai puţin, iar acest lucru mi-a lăsat un gust amar, chiar dacă au fost introduse lansatorul de grenade şi de rachete, cryo gun, nuke gun (Fallout 3 much?) sau heavy pistols. Ce n-aş fi dat să pot modifica lansatorul de rachete cu nişte proiectile toxice.


    Tot în categoria „Dă-mi şi mie să fumez, că văd că-i bună marfa™” pot include şi introducerea încărcătoarelor cu muniţie pentru arme. Asta după ce în primul Mass Effect nici nu s-a pus problema de aşa ceva, singurul factor limitator fiind căldura degajată în timpul folosirii (iar aici intrau în acţiune modificările, fiindcă aveai de ales; puteai de pildă să ai o puşcă cu damage standard ce nu se încălzea excesiv, sau una de o putere monstruoasă, dar care după trei focuri sărea în aer).

    Nu înţeleg care a fost logica din spatele acestei decizii, mai ales că sistemul vechi funcţiona foarte bine şi avea acelaşi rol cu cel actual. Doar că nu te punea să cauţi cilindri metalici după fiecare confruntare, ci te lăsa să-ţi vezi de treabă mai departe.

    Mecanica de cover şi-a continuat drumul în sensul Gears of War şi funcţionează mai bine decât cea din predecesor, având acum şi posibilitatea de a sări peste obstacole, exact ca Marcus Fenix şi compania. Singura problemă e că acest accent excesiv pus pe folosirea cover-ului şi-a pus amprenta şi asupra designului de nivel, multe „ambuscade” dându-se de gol înaintea declanşării scriptului. Nu de alta, dar nu trebuie să fii vreun geniu ca să-ţi dai seama că urmează o confruntare în secunda în care intri într-o cameră şi vezi cutii sau blocuri de piatră aranjate ca la cursa de 100m garduri.


    Am apreciat în schimb faptul că inamicii mai puternici pot să aibă acum trei straturi de protecţie – scuturi / barieră biotică, armură (care nu exista în ME) şi sănătate, skepsisul fiind că unele puteri biotice nu funcţionează cât timp respectivul are scut sau armură pe el. Aşa că uneori va trebui să fii răbdător şi să-i decojeşti ca pe o portocală pentru a le da lovitura de graţie. Munca îţi poate fi uşurată de abilităţi precum Overload, dar în ultimă instanţă merge şi forţa brută... muniţie să ai. Iar ca o paranteză, nivelul Normal de dificultate este destul de uşor, aşa că veteranilor le recomand să joace măcar pe, ăăă, Veteran sau Hardcore pentru a găsi o provocare.

    Dacă tot suntem aici, eliminarea Mako-ului a dus la crearea unor decoruri mai variate pentru misiunile secundare, dar explorarea în cadrul lor este în continuare cvasi-inexistentă. Începi în punctul A, n-ai decât un singur mod în care poţi ajunge în punctul B, omorând diverşi nefericiţi pe drum, şi eventual câteva bonusuri (seifuri, cutii cu resurse, jurnale etc) prin vreo cameră lăturalnică pe care oricum nu prea ai cum s-o ratezi dacă eşti atent. Am întâlnit doar două misiuni secundare unde e nevoie să-ţi pui mintea la lucru, dar provocările respective au fost triviale.

    What do you want?

    O schimbare notabilă e faptul că abilităţile Charm şi Intimidate au dispărut din „ofertă”, acum neavând la dispoziţie decât punctele Paragon (băiat bun) sau Renegade (băiat rău dur) pentru a debloca răspunsurile speciale din cadrul dialogurilor. Contoarele pentru cele două ramuri de moralitate au rămas separate, iar acţiunile tale vor dicta în continuare ce fel de persoană eşti, însă producătorii au dat-o şi aici un pic în bară, alegând să schimbe înfăţişarea personajului în funcţie de alegerile făcute.

    Pe scurt, dacă eşti Paragon o să ai o faţă netedă de fotomodel, pe când un Renegade o să arate ca un Lord Sith Terminator. Recunosc că e cool să ai ochii roşii când ameninţi pe cineva, dar când încerci să-ţi exprimi sentimentele de dragoste, e fix moartea pasiunii™ şi aduce un pic prea mult a Star Wars. Din fericire, există posibilitatea de a-ţi vindeca cicatricile în mod chirurgical (contra cost, evident), caz în care înfăţişarea nu va mai avea de suferit când sacrifici un pui de focă pentru a-ţi îndeplini misiunea.

    Trecând peste micul inconvenient cu schimbarea mutrei, opţiunile Paragon sau Renegade îţi pot fi de mare folos, fie că e vorba de o simplă negociere pentru preţuri mai bune sau o misiune de loialitate, iar o abordare neutră nu prea dă roade. Aşa că recomandarea mea e să te decizi de la început şi să mergi pe linia respectivă până la final, fiindcă altfel rişti să rămâi cu buza umflată.

    Mai mult, acum există aşa-numitele „întreruperi”, acţiuni speciale pe care le poţi efectua doar în anumite momente ale unui dialog sau cut scene (dacă eşti atent). Nu sunt disponibile întotdeauna, dar pot schimba într-un mod interesant desfăşurarea unei scene (head butting a Krogan? Pure win).


    Why are you here?

    Dacă până acum am tot bodogănit despre ce nu e ok, personajele reprezintă un departament în care s-a făcut fără discuţii un pas înainte comparativ cu primul Mass Effect. Personalitatea lor este mult mai bine conturată, ajungi să descoperi lucruri surprinzătoare dacă-ţi dai interesul să-ţi cunoşti mai bine toţi camarazii şi sunt sigur că măcar o parte dintre voi o să reia ultima misiune (sau chiar o salvare mai veche) pentru a-şi salva preferatul (sau preferata) de la pierzanie. Şi da, e posibil să-i salvezi pe toţi.

    Calitatea misiunilor de loialitate variază de la „Meh” la „Foarte bună”, însă la fel ca şi în cazul poveştii principale, atractivitatea lor este dată în special de voice acting şi prezentare. Modul în care sunt „tăiate” scenele, panoramările, unghiurile camerei, planurile alese, toate arată că designerii BioWare stăpânesc acum mult mai bine conceptul de film interactiv, pe care l-au introdus odată cu primul Mass Effect, iar asta reprezintă un plus important pentru atmosferă.


    În privinţa vocilor, investiţia făcută pentru aducerea unor nume precum Martin Sheen, Carrie-Anne Moss, Shohreh Aghdashloo, Adam Baldwin, Yvonne Strahovski, Michael Dorn, Tricia Helfer şi Michael Hogan alături de Seth Green şi Keith David a meritat cu prisosinţă. Toată lumea şi-a intrat excelent în rol (Martin Sheen e The Illusive Man), însă aici Liz Sroka primeşte din partea mea premiul I cu coroniţă, fiindcă Tali'Zorah vas Normandy este pur şi simplu adorabilă, mai ales dacă vrei să ai o relaţie romantică cu ea.

    Însă degeaba ai voci calitative şi ştii să te joci cu camera dacă nu te ajută muzica. Din fericire, Jack Wall a reuşit să compună încă o dată o coloană sonoră de excepţie, chiar mai bună decât cea a predecesorului din punctul meu de vedere, iar Reflections, Illusive Man, Suicide Mission şi End Run sunt melodii pe care le-aş recomanda oricui spre ascultare fără nicio ezitare.

    Modelele personajelor au fost şi ele îmbunătăţite semnificativ, lucru ce se poate observa foarte uşor în timpul dialogurilor, lucru valabil şi pentru animaţiile faciale, cu toate că am văzut vreo două-trei scăpări în privinţa mimicii, care însă nu ştiu dacă s-au datorat limitărilor engine-ului Unreal 3 sau modului în care mi-am modelat eu personajul. De altfel, din punct de vedere tehnic nu prea am de ce să mă plâng , întrucât jocul a rulat impecabil, nivelurile arată bine, timpii de încărcare au fost reduşi simţitor, iar bug-uri n-am găsit.


    Where are you going?

    „Şi, până la urmă cum e Mass Effect 2 faţă de primul?” Are cu siguranţă mai mult suflet. Personaje mai interesante. Arată şi „cealaltă jumătate” a universului Mass Effect şi construieşte cu brio scena pentru showdown-ul final care va urma în ultima parte a trilogiei. Luat la bani mărunţi iese destul de şifonat, mai ales că acum e mai mult shooter decât RPG, dar aici depinde cât de multe eşti dispus să-i ierţi pentru o poveste excelent prezentată.

    Eu unul nu regret timpul petrecut în compania lui, dar mă aştept ca Mass Effect 3 să renunţe la simplificare (oare chiar se poate mai mult de atât?), să îmbine cele mai bune elemente din predecesori şi să încheie trilogia „with a bang”. Orice altceva o să fie inacceptabil.

    avatar
    EVANdersar
    Admin

    Numarul mesajelor : 192
    Data de inscriere : 2009-04-15

    http://xforum.forumclan.com

    Back to top Go down

    View previous topic View next topic Back to top

    - Similar topics

     
    Permissions in this forum:
    You cannot reply to topics in this forum