Prince of Persia the Sand of Time

View previous topic View next topic Go down

Prince of Persia the Sand of Time

Post  EVANdersar on Tue Sep 07, 2010 9:11 am

Prince of Persia the Sand of Time Descarca



Hardware Requirements
Operating System: Windows 98 SE/ 2000/ ME/ XP (ONLY)
Processor: 800 MHz Pentium III or AMD Athlon
Memory: 256 MB of RAM
Video Card: 64 MB GeForce 3 or higher, or ATI® Radeon 8500 or higher, Matrox Parhelia (GeForce4 MX not supported)
Sound Card: DirectX 9.0 or higher compliant sound card
DirectX Version: 9.0 or higher (included on game disc)
Hard Drive Space: 1.5 GB minimum
CD-ROM: 16X or better (not recommended for use with CD-RWs)
Additional Supported Peripherals: ThrustMaster FIRESTORM Dual Analog 3
Controls: Windows-compatible keyboard and mouse

Uneori ma intreb de ce trebuie sa cheltuim sute de dolari pe componente performante. De multe ori, aceasta intrebare stresanta imi dispare destul de repede din minte in momentul in care rulez un joc cu toate detaliile la maxim si imi incant ochiul cu privelistea ce mi se asterne in fata. Prima impresie pe care ti-o lasa Prince of Persia: The Sands of Time este mai mult decat delicioasa, insa toata lumea stie ca pacatul este cel mai dulce dintre toate. Dupa intensa mediatizare ce a precedat lansarea acestui joc, doream sa ma joc cu atata ardoare de parca numai pentru acest lucru traisem pana atunci. Inceputul este mirific, intriga este perfecta, iar atentia pentru detalii depaseste orice imaginatie, sanatoasa sau bolnava. Eram incantat. Afara ninge. Este exact genul acela de vreme pe care ti-ai dori-o dusmanilor tai in momentul in care tu esti in vacanta in Thailanda. Mohorat este si sufletul meu pentru ca dupa mai mult de 30 de incercari (dupa 30 am renuntat sa mai numar) nivelul „Climbing the Tower of Dawn” tot nu se lasa depasit. Am ajuns la 93% si ma bucur ca stau la etajul 3. Daca as fi stat mai sus, cu siguranta as fi fost manat de forte extrem de malefice sa sar. Din fericire, ma amagesc cu ideea desprinsa din filozofia orientala si promovata de Matrix, ca totul in jurul meu e o iluzie. Ce e ciudat e ca ma uit cum pe jos se asterne zapada si totul devinde din ce in ce mai alb, in timp ce eu vad numai negru in fata ochilor. Chestie de relativitate, mon cher! Sa sar asa de la o idee la alta nu prea imi sta in obicei. E ca si cum v-as prezenta inceputul si incheierea, iar mai apoi continutul. Da, continutul este si va ramane esenta unei povesti, liantul dintre mesajul scriitorului si sufletul cititorului. Acum realizez de ce sufletul meu e gol. Nu exista liantul. Prince of Persia: The Sands of Time nu are o poveste care sa-l sustina si care sa ma indemne, in situatia in care ma aflu, sa incerc totusi pana cand reusesc sau vad ce trebuie sa fac.


Salvarea miresei rapite este deja o poveste fumata. Vizirul, caci el este personajul negativ, il ajuta pe tatal printului, regele Shahraman al Persiei, sa cucereasca palatul din India al unui maharajah. Inauntru, ei gasesc o clepsidra uriasa pe care si-o insusesc. Printul, pentru a-l onora pe tatal sau, intra in posesia unui pumnal, obiect dorit si de catre vizir de altfel, dar intru totul alte scopuri. Nereusind sa-l obtina pentru el, acesta il pacaleste pe print pentru introduce obiectul in locasul ce ii era special destinat din clepsidra si uite asa Nisipurile Timpului (Sands of Time) sunt eliberate, transformand orice fiinta umana, cu exceptia printului, vizirului si fetei maharajahului, intr-o creatura a nisipului. Cam asa s-ar putea explica in primul rand absenta NPC-urilor din acest joc. Singurele conversatii de care ai parte sunt ori cu Farah care te va insoti in questul tau pentru repararea greselii facute ori cu vizirul, dar asta spre final. Exista totusi o exceptie. La inceput vei fi nevoit sa activezi sistemul de aparare al castelului, iar acolo vei fi indrumat de un soldat al carui soarta este insa foarte trista odata ce ti-ai indeplinit obiectivul. Cum scapase el netransformat este si va ramane un mister. Cert este ca tot personalul castelului nu are acum decat un singur tel: sa te impiedice sa mergi mai departe.

Sunt in total 40 de nivele, iar majoritatea sunt impartite in doua: partea de acrobatie si partea de lupta, principalul obiectiv fiind de a le strabate de la un capat la altul. Uneori exista si ceea ce putem numi obiective secundare, cum ar fi activarea acelui sistem de aparare, dobandirea altei sabii sau potrivirea unor oglinzi care ajuta la redirectionarea unei raze de lumina. Toate acestea pot intra la capitolul „environmental puzzles”, sau mai pe romaneste folosirea anumitor elemente din mediul inconjurator cu scopul de a gasi calea care te scoate la liman. In general, acestea cer o anumita capacitate vizuala insa exista si un puzzle audio in cadrul caruia trebuie sa ghicesti coridorul in functie de stropii de apa pe care ii auzi. Cum insa elementele de acrobatie si folosirea mediului inconjurator sunt aria predominanta a acestui joc, va voi face o scurta prezentare a calitatilor acrobatice ale printului. In primul rand, trebuie sa stiti ca stamina sa nu se termina, deci nu il veti vedea vreodata obosit, ci dimpotriva bara de viata se va mari pe parcursul jocului prin accesarea anumitor coridoare care il vor teleporta pe print in preajma unei fantani fermecate. Daca asta este un lucru bun sau rau ramane sa judecati si singuri insa trebuie sa recunosc ca de multe ori m-am simtit mult mai bine gandindu-ma ca nu trebuie sa-i port de grija din cauza oboselii. Printul poate merge foarte incet sau poate alerga si exista motive bine intemeiate pentru ambele actiuni. Poti trece nestingherit peste tepii care ies din podea daca te deplasezi foarte incet, in timp ce alergatul, pe langa faptul ca iti da posibilitatea sa te deplasezi foarte repede, iti permite sa mergi si pe suprafete verticale (wall running). Aveti grija insa ca acestea sa fie netede, in caz contrar printul nostru cazand in hau sau in tepi, gasindu-si obstescul sfarsit.


Rularea si saritura intra de asemenea in repertoriul printului. Ele sunt folositoare in lupta, pentru a evita un atac sau pentru a reusi sa scapi atunci cand esti incercuit, insa uneori, in timpul jocului, vei fi nevoit sa sari de pe o platforma pe alta, asta daca wall running nu este posibil. Alte combinatii ale acestor manevre simple sunt urcarea sau coborarea a doi pereti paraleli - atentie insa la momentul necesar apasarii tastei Jump, acesta fiind inainte ca printul sa atinga zidul care urmeaza sa-l propulseze inapoi - sau alergarea pe zid pana intr-un anumit punct, iar apoi efectuarea unei sarituri pentru a prinde o coloana sau o bara. Coloanele sau ce a mai ramas din ele, pot fi parcurse pe verticala folosind tastele directionale sau pot fi folosite ca suport pentru o saritura pe o alta coloana sau o platforma. Provocatoare sunt stalactitele care cad in cateva secunde, deci va trebui sa va miscati destul de repede, in timp ce ai mereu senzatia ca aluneci si ca nu te-ai prins de ea cum trebuie. Barele orizontale, fie ca sunt simple bare sau steaguri iti permit sa te rotesti pentru a reusi astfel sa sari mai departe pe o alta aflata la aproximativ acelasi nivel. Cand insa urmatoarea sa afla deasupra ta, trebuie sa sari in directia unui zid pentru ca apoi sa apesi tasta jump care te va propulsa mai sus. De pe la mijlocul jocului veti fi nevoiti sa parcurgeti suprafete foarte inguste. Mentinerea in balans a printului poate fi foarte usor facuta cu ajutorul tastelor directionale, insa, daca totusi inevitabilul se intampla, printul se va prinde in cadere de ea. Sa va asigurati totusi ca nu sunteti atacati de pasari sau lilieci care va pot convinge sa picati in hau pana la urma. Cateva probleme pot aparea si atunci cand va veti intalni prima oara cu franghiile. Pentru a sari de la una la alta este nevoie sa va plasati in capatul de jos al acestora si sa asteptati pana ce distanta dintre voi si urmatoarea este cat mai mica.

Peste tot pe parcursul jocului veti intalni butoane care va deschid usile prin care trebuie sa treceti. Uneori acestea se afla in podea insa modalitatea de a ajunge la ele nu este chiar simpla, alteori ele se afla pe perete, fiind accesibile fie printr-un simplu wall run sau cu ajutorul unei cutii. Pe langa faptul ca printul este foarte agil, el este si puternic, astfel incat poate muta cutii relativ mari sau chiar o statuie, cu scopul de a mentine anumite butoane apasate. De asemenea, va trebui sa folositi si o serie de parghii ce tin o usa deschisa pentru o anumita perioada limitata, timp in care vi se cere sa parcurgeti un traseu plin cu capcane. Farah, datorita fizicului ei, se poate strecura prin crapaturi si poate indeplini cateodata astfel de actiuni, insa atunci cand acest lucru este imposibil trebuie sa faceti fata singuri. Capcanele activate de sistemul de protectie al palatului nu sunt atat de diversificate cat insiruirea sau imbinarea acestora. Pe langa clasicii tepi care ori ies din podea ori sunt plantati pe trunchiuri miscatore de lemn o sa va intalniti si cu roti zimtate sau sabii care ies din pereti. Rotile au o traiectorie verticala si uneori nu trebuie sa treceti de una singura, ci de doua, in timp ce sabiile au o traictorie orizontala, toate iesind din zid la un capat si intrand la loc la celalalt. Mai sunt cateva surprize de-a lungul jocului, insa e mai bine sa le descoperiti singuri. In orice caz, trecerea cu succes de toate acestea consta in gasirea momentului prielnic pentru efectuarea unei anumite actiuni.


Marea problema la acest capitol este camera care de multe ori este fixa. Daca jucati cu mouse si tastatura, ea poate fi in general controlata cu ajutorul primului. Daca insa jucati cu un gamepad, va trebui sa va bazati pe schimbarea automata a camerei si deci a perspectivei, lucru care nu este intotdeauna foarte fericit realizat. Este adevarat ca exista posibilitatea de a activa o perspectiva first person, dar nici ea nu va arata intotdeauna o imagine de ansamblu. Pentru aceasta exista alternate view, camera indepartandu-se de personaj, oferindu-va o parte din nivelul pe care trebuie sa-l strabateti. La prima vedere pare destul, insa lucrurile nu stau tocmai asa. Cum am spus ceva mai devreme, problemele apar cand aceasta este fixa sau in momentul in care aveti nevoie sa o resetati, aducand-o in spatele personajului. Daca printul se afla lipit de un perete, acest lucru este imposibil, influentand negativ controlul asupra personajului. Exista tasta pentru reset camera, dar daca jucati cu un gamepad cu opt butoane de exemplu, nu mai este loc si pentru aceasta optiune, singura posibilitate fiind sa apasati alternate view de doua ori. Alt moment haios se poate intampla atunci cand printul intra dintr-o alee intr-un turn, tasta inainte devenind tasta inapoi, iar daca nu va opriti la timp va treziti imediat afara.

Elementul central al jocului si cel mai important obiect este Dagger of Time (Pumnalul Timpului) folosit de print la inceputul jocului. El a adus aceasta pacoste pe capul oamenilor, tot el o poate inlatura, adunand la loc nisipurile timpului. Cum toti slujitorii si soldatii s-au transformat in creaturi ale nisipului este si logic ca doar loviti cu acest pumnal pot fi distrusi. Spre final, a treia sabie va va da posibilitatea de a-i omori dintr-o singura lovitura. Aceste creaturi au prostul obicei de a se teleporta exact langa print asa ca putina neatentie si va puteti trezi inconjurati. La inceputul jocului este de ajuns sa folosesti sabia sau piciorul sau chiar sa sari peste ei lovind cu sabia. Dupa cateva incercari reusite, ei vor cadea pe jos, moment in care trebuie sa folositi pumnalul pentru a-i transforma in nisip care la randul sau este absorbit de acesta. Alte doua metode deosebit de eficiente, mai ales impotriva unor inamici mai puternici, sunt contraatacul (blocaj plus atac fulgerator) si folosirea unui perete pentru a sari cu putere asupra lor. Pana la un moment dat toate acestea sunt de ajuns. Printul, cu ajutorul pumnalului, dispune insa de o serie de puteri care il avantajeaza intr-o lupta in care ori numarul inamicilor este mare ori forta acestora covarsitoare. Aceste puteri se bazeaza pe Sand Tanks si Power Tanks. Primele sunt folositoare pentru ca Power of Revival se bazeaza pe existenta si continutul lor, numarul acestora crescand prin colectarea de nisip cu ajutorul pumnalului (ori din creaturi ori din sand clouds, norisori mici, albi ascunsi de obicei privirilor jucatorului). Ca sa fiu mai la obiect, puteti da timpul inapoi, lucru deosebit de folositor in momentul unei acrobatii nereusite sau al unei lupte terminata tragic. Power of Delay (bullet time) consuma un power tank, incetinind timpul, deci si pe print, singurul avantaj fiind ca poti observa o lovitura incainte ca aceasta sa te afecteze. Power of Restraint este deosebit de utila, dar trebuie folosita cu foarte multa grija, deoarece in acest fel nu puteti efectua actiunea de retrieval (culegerea nisipului in care se transforma creaturile) atat de folositor pentru umplerea rezervoarelor (tanks). O simpla lovitura cu pumnalul intepeneste orice adversar transformandu-l intr-o entitate gri si plutitoare, iar doua lovituri cu sabia il distrug. Power of Haste ii permite printului sa se miste mult mai repede decat inamicii sai, lucru extrem de folositor cand numarul acestora devine insuportabil de mare. Datorita vitezei printului ei parca stau pe loc neputinciosi, motiv pentru care manualul denumeste acesta putere si Mega Freeze. Cum insa orice lucru maret poate fi indeplinit numai cu un sacrificiu pe masura trebuie sa va marturisesc ca aceasta manevra va va costa toate power tanks pe care le aveti disponibile. Folositi aceste puteri intr-un mod intelept si va veti bucura de ajutorul lor, folositi-le haotic si nu veti ajunge prea departe. Un singur lucru va mai spun, asta pentru cazul in care nu cititi cu atentie manualul. Rewind, Slow Motion si Mega Freeze pot dura pana la 10 secunde, dupa care totul revine la normal.


Cam asta ar fi tot ce se intampla pe parcursul jocului, cu durere marturisindu-va ca nu exista o poveste care sa-l sustina in tot acest timp. Asa zisa dragoste dintre cei doi este la inceput incredere, iar noi jucatorii doar auzim monologurile printului in momentul in care el este singur. In timp, grija fata de ea se transforma in dragoste sau cel putin asa vrea jocul sa ne sugereze pentru ca la sfarsit sa... mai bine descoperiti si singuri pentru ca finalul este cel pentru care trebuie sa terminati acest joc. Uneori jocul devine extrem de plictisitor, mai ales atunci cand realizezi ca tot ceea ce faci se reduce la cateva acrobatii, iar apoi o secventa de bataie, insa unele nivele rup aceasta rutina ori prin design-ul lor, ori prin asa numitele obiective secundare care iti mai reduc din senzatia de repetabilitate ce se poate instala pe la jumatate. Momentele de frustrare, pentru ca exista si asa ceva, vin de obicei din partea camerei ori din partea aranjarii obstacolelor ce trebuie parcurse, cateodata nefiind atat de usor sa intuiesti calea cea dreapta. Cum spuneam, design-ul nivelelor poate incanta ochiul, insa si configuratia calculatorului poate goli buzunarele, pentru ca acest joc are nevoie de o placa video cu suport pentru pixel shaders, un simplu GeForce 2 sau GeForce 4MX fiind total inutile. Cum insa acestea sunt cele mai des intalnite prin configuratiile low-end putem afirma ca jocul este oarecum exclusivist, dar avand in vedere ca un sistem destinat activitatii de gaming trebuie sa includa si o placa de ultima generatie, realizez ca producatorii au adoptat acest compromis pentru a nu face rabat in ceea ce priveste calitatea vizuala. Modele personajelor nu sunt dintre cele mai complexe, nefiind alcatuite dintr-un numar mare de poligoane (in secventele cinematice acest lucru fiind evident) si nefind nici foarte detaliate in privinta texturilor folosite. Lumea inconjuratoare insa este o adevarata capodopera imposibil de descris in cuvinte. Ea trebuie vazuta. Coloana sonora ajuta si ea la crearea unei atmosfere de basm datorita influentelor sale orientale, muzica schimbandu-se in functie de situatia in care se afla printul.


Unii afirma ca acest joc va fi votat jocul anului 2003. Unii insa uita, de exemplu, de Max Payne 2. Ca si in cazul celui din urma, Prince of Persia: The Sands of Time profita de amanarea celor doi monstri, Doom 3 si Half Life 2, mult asteptatul Deus Ex 2, neridicandu-se la adevarata valoare a primului. Am terminat jocul in timp ce scriam acest articol, iar impresiile mele in legatura cu el, chiar daca nu s-au modificat intru totul, au devenit mult mai pozitive. Cerul este senin si soarele straluceste atat cat poate si el intr-o zi din decembrie iar in sufletul meu s-a asternut din nou bucuria. Poate ca interpretarea acelei vremi mohorate de care pomeneam la inceputul articolului este gresita. Poate ca uneori ni se intampla ceva rau pentru ca apoi sa ne putem bucura de cele bune cand acestea ne ies in cale. In cateva zile e Craciunul care prin definitie este o bucurie pentru toata lumea. Tot ce s-a intamplat in timpul anului este lasat deoparte, iar noi petrecem tot acest timp impreuna cu familia sau cu cei dragi noua. La capat de an, asta e tot ce conteaza. Asa si cu Prince of Persia: The Sands of Time. La capat de joc, uiti de toate incercarile care la prima vedere ti-au parut imposibil de depasit si esti incantat ca pana la urma totul se termina cu bine. Sau se termina oare?!?!?

avatar
EVANdersar
Admin

Numarul mesajelor : 192
Data de inscriere : 2009-04-15

http://xforum.forumclan.com

Back to top Go down

View previous topic View next topic Back to top


 
Permissions in this forum:
You cannot reply to topics in this forum